Din cei 40 de ani de viaţă, profesorul Romel Muşa a dedicat 34 judo-ului. 17 ca practicant, începând cu vârsta de 6 ani, iar alţi 17 ca antrenor, meserie pe care o face nu ca pe o slujbă oarecare, ci ca pe o pasiune ce-l mistuie şi acum. Originar din vechea Cetate de Scaun a Ţării Româneşti, Târgovişte, profesorul Muşa este, însă, în primul rând, un om al muntelui şi al pădurii, crescând practic la poalele Munţilor Leaota, în comuna dâmboviţeană Bărbuleţu.
De acolo şi-a extras puterea şi prospeţimea, încă „verzi” şi dupa patru decenii de viaţă. „Până la 18 ani, nu am ştiut cum sunt verile la oraş”, spune Romel Muşa, cu aerul munteanului pentru care cetatea urbană este un rău necesar, dar tot un rău. A practicat judo în anii ‘ 80, în cadrul clubului SARO Târgovişte, sub comanda antrenorului Aurel Stroică, avându-i printre colegii de generaţie pe cunoscuţii – pe atunci – veri Cărănescu, Romică şi Gabriel. A prins virusul acestui sport şi, de atunci, a rămas în permanenţă „bolnav” de el.
Când i-a venit timpul, în prima parte a anilor ’90, a mers la facultate. “Am dat la Drept, dar aici, în Târgovişte. Tata tot încerca să mă determine să mă fac poliţist, iar Dreptul pica bine la aşa ceva”, îşi aminteşte Muşa râzând. Dar Dreptul n-a fost să fie. A fost să fie, în schimb, ANEFS-ul, aşa cum fusese rebotezat după Revoluţie fostul IEFS sau, altfel spus, „facultatea de educaţie fizică”, la porţile şi la exemenele căreia a poposit cu succes, împreună cu un prieten care i-a oferit şi impulsul necesar acestei decizii. După 4 ani de facultate în Bucureşti era convins că va rămâne în Capitală. Dar iar nu a fost să fie aşa.
„Venisem aici, acasă, ca să iau nişte documente, cu intenţia clară de a mă întoarce în Bucureşti să lucrez. Dar la Inspectoratul Şcolar unde aveam treabă era un anunţ. Se căuta un profesor de judo pentru Clubul Sportiv Şcolar Târgovişte. În secunda următoare am decis să rămân, să fiu eu acel antrenor. Oricum, nu era aşa mare înghesuială pe postul acela”, continuă profesorul, cu un zâmbet hâtru pe faţă.
Iar de atunci, din 1998, face acelaşi lucru. Şlefuieşte talente sau chiar găseşte talentul – uneori ascuns bine – din generaţii şi generaţii de copii de diferite vârste, de la puşti care încă n-au început şcoala, până la adolescenţi de 16 ani care bat deja la porţile consacrării. La ora actuală are, în cele trei categorii de vărstă antrenate, aproximativ 40 de elevi. Iar pasiunea pentru sport, dar şi emoţia trăită pentru fiecare reuşită, dar şi nereuşită a fiecărui copil, îi dau forţa de a merge mai departe într-un domeniu în care salariul e ultimul lucru ce ar putea fi o motivaţie.
Romel Mușa cu Antonia Vasalache
”Sigur că e greu, sigur că uneori îţi mai trec şi alte gânduri prin cap. Dar apoi dai de câte un copil talentat, apoi de încă unul şi încă unul şi parcă nu-ţi vine să-i laşi, să-i abandonezi, chit că ţie personal poate că ţi-ar fi mai bine financiar în altă parte, făcând altceva. Cea mai mare mulţumire e când îi văd cum ajung, peste ani, nu neapărat mari campioni, ci oameni realizaţi, dar şi adevăraţi, cu o anumită conduită deprinsă din sportul practicat. Pentru că judo nu e doar un sport, ci chiar un mod de viaţă. Ce conţine şi un microb ce dă dependenţă. Una dintre cele mai frumoase”, mai mărturiseşte profesorul Muşa.
Şi tot datorită lui, prin grija şi preocuparea sa, dar şi prin performanţele obţinute de ei, trei dintre elevii pe care-i pregăteşte la CSS Tîrgovişte – Andrei Moga, Xenia Chiţu şi Antonia Vasalache – au devenit bursieri ai Jurnalului de fapte bune. Era vremea ca şi antrenorul şi „şlefuitorul” talentului lor să aibă parte de momentul lui de recunoaştere a muncii şi pasiunii depuse prin recompensarea cu un Premiu de Excelenţă din partea campaniei noastre. Şi să îi dorim să rămână acelaşi om şi antrenor măcar încă 40 de ani de acum înainte …
Romel Mușa cu Xenia Chițu